Tot ce ne înconjoară trebuie să educe
Elevii de aici poartă uniforme de 20 de ani şi spun că ele fac parte din viaţa lor. Iar profesorii susţin că se simt mai bine când „oastea lui Creangă” seamănă a detaşament civilizat, inteligent, bine îmbrăcat, bine şcolit…
„Primele uniforme pe care le-am purtat la şcoală erau întotdeauna puţin mai mari, pentru a fi bune şi pentru anul următor”, îşi aminteşte astăzi Elena, absolventă a Liceului „Ion Creangă” din capitală. Ea a purtat uniforma timp de 12 ani şi, chiar dacă unii o tachinau, văzând-o îmbrăcată astfel, tânăra este de părerea că „avantajele sunt mult mai mari decât dezavantajele”. Uneori te saturi de uniformă, dar când îţi aminteşti de ea ai nostalgia anilor de şcoală. „În plus, uniforma ne-a dezvoltat şi un gust estetic”, consideră ea.
Liceului teoretic „Ion Creangă” din capitală are tradiţii în acest sens. Timp de 20 de ani, uniforma a devenit un stil – şi de conduită, nu doar vestimentar. L-am întrebat pe directorul Valentin Guzgan de ce a introdus uniforme tocmai în aceşti ani, când lumea de abia a început să se obişnuiască cu libertatea. Răspunsul său ne-a părut pe cât de simplu, pe atât de convingător. „Prin 1994, am fost la jubileul Liceului „Ion Creangă” din Bucureşti. Când am intrat în sală, am văzut o mare de elevi îmbrăcaţi în uniforme roşii-vişinii. Eu, venit din fosta URSS, am rămas stupefiat de atâta roşu. Şi atunci mi s-a explicat că roşul este de fapt… culoarea cireşelor din copacul lui Nică a Petrei… Şi atunci, am decis, dacă voi sunteţi cireşele, noi vom fi… frunzele. Am ales culoarea verde, culoarea speranţei”, îşi aminteşte Valentin Guzgan. Directorul consideră uniforma drept un element sine qua non necesar într-un mediu academic.
Elevii despre uniformă
Astăzi, elevii acceptă uniforma ca pe ceva util şi necesar. Galina Panuş spune că ar întârzia dimineaţa la ore, dacă nu ar purta uniformă. „Cred că aş fi acordat mai mult timp aspectului fizic”, spune tânăra. Iar o altă elevă, Maria Frătescu, o susţine: „Ar fi mai greu fără uniformă. Pentru a te ţine de modă ai nevoie de mulţi bani şi nu asta trebuie să fie preocuparea noastră principală”. La rândul său, liceanul Alexandru Neagu îşi aminteşte că a vrut să plece din liceu din cauza uniformei, dar după ce a trecut la uniforma clasică alb-negru „am mai prins la minte”. Pentru el, uniforma şcolară nu mai e un stil vestimentar, ci un stil de viaţă. Se pare că visul unui gimnazist de la acest liceu este să îmbrace mai repede costumul negru. Dar îl poate îmbrăca numai în clasele liceale. Daniel Nicula, elev în clasa a IX-a, spune că abia aşteaptă anul viitor să schimbe uniforma verde pe costumul negru…
Profesorii au susţinut ideea
„Uniforma şcolară cere un anumit comportament. Dar, la fel de important este şi factorul material – pe o astfel de vestimentaţie se cheltuiesc mult mai puţini bani”, susţine Valentin Guzgan. Important este să ai şi susţinerea colegilor atunci când vrei să faci ceva. Elena Bouroş, profesoară de matematică, spune că din start a fost de acord cu ideea de a avea uniforme şcolare. „Chiar dacă elevii mai mari au acceptat mai greu să îmbrace uniforme, acum văd şi ei priorităţile – cel puţin nu trebuie în fiecare dimineaţă să se gândească cum să se chitească, ştie că are ceva elegant de îmbrăcat”, spune doamna profesoară. Colega ei, Lucia Coman, profesoară de limba şi literatura română, are aceeaşi părere: „Nu e potrivit ca să vină copilul la primul sunet ca la discotecă. Şcoala nu ar trebui confundată cu distracţiile”.
Nu ar trebui să impunem, ci să convingem
Valentin Guzgan, directorul Liceului teoretic „Ion Creanga”, îşi aminteşte că iniţial, ideea despre introducerea uniformelor nu a fost „înghiţită” nici de elevi, nici de părinţi. 60% din ei s-au pronunţat categoric împotrivă. Cu toate acestea, profesorii nu au renunţat. Au fost organizate peste 50 de adunări cu părinţii în fiecare clasă, au fost aduse argumentele de rigoare. Iar următorul sondaj de opinie printre elevi şi părinţi a demonstrat că 90 la sută din părinţi i-au înţeles pe pedagogi. Astfel, sacoul verde şi cămaşa albă şi-au făcut loc printre elevii gimnazişti, iar sacoul negru şi cămaşa albă – printre liceeni.